șicana

română

Etimologie

Din franceză chicaner.

Pronunție

• AFI: /ʃi.ka'na/

Verb

Conjugarea verbului șicana
Infinitiv	a șicana
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șicanez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șicaneze
Participiu	șicanat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa.

   Îl șicanează cu tot felul de mărunțișuri.

Sinonime

• sâcâi, (rar) străgăni, (înv.) molesta

Cuvinte derivate

• șicanare
• șicanat
• șicanator
• șicană

Traduceri

a sâcâi

engleză: quibble (English) esperanto: ĉikani (Esperanto) finlandeză: marista (suomi), narista (suomi), valittaa (suomi) franceză: chicaner (français)

germană: schikanieren (Deutsch), herumstreiten (Deutsch) portugheză: chicanear (português) suedeză: käbbla (svenska)

Referințe

• DEX online