șicană
română
Etimologie
Din franceză chicane.
Pronunție
- AFI: /ʃi'ka.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului șicană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șicană | șicane |
| Articulat | șicana | șicanele |
| Genitiv-Dativ | șicanei | șicanelor |
| Vocativ | șicană | șicanelor |
- acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv.
- pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi.
- obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online