șinor

română

Etimologie

Din maghiară zsinór.

Pronunție

• AFI: /ʃi'nor/

Substantiv

Declinarea substantivului șinor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șinor	șinoare
Articulat	șinorul	șinoarele
Genitiv-Dativ	șinorului	șinoarelor
Vocativ	șinorule	șinoarelor

1. (reg.) șnur, șiret; găitan.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• însor

Referințe

• DEX '98 via DEX online