șiret

română

Etimologie

Din turcă șerit.

Pronunție

• AFI: /ʃi'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului șiret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șiret	șireturi
Articulat	șiretul	șireturile
Genitiv-Dativ	șiretului	șireturilor
Vocativ	șiretule	șireturilor

1. bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte.
2. fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei.
3. sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur.

Cuvinte derivate

• șirețel

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din turcă șirret.

Adjectiv

Declinarea adjectivului șiret
	Singular	Plural
Masculin	șiret	șireți
Feminin	șireată	șirete
Neutru	șiret	șirete

1. care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid.
2. plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil.
3. care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor.

   Privire șireată.

Cuvinte derivate

• șiretenie
• șireție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• riște

Referințe

• DEX '98 via DEX online