Sari la conținut

șiruleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șir + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ʃi.ru'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
șiruleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șiruleț șirulețe
Articulat șirulețul șirulețele
Genitiv-Dativ șirulețului șirulețelor
Vocativ șirulețule șirulețelor
  1. diminutiv al lui șir.


Traduceri

Referințe