De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză choquer.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
șoca
|
| Infinitiv
|
a șoca
|
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
|
șochez
|
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
|
să șocheze
|
| Participiu
|
șocat
|
| Conjugare
|
I
|
- a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.
Cuvinte derivate
Traduceri
