șoca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză choquer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
șoca
Infinitiv a șoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șocheze
Participiu șocat
Conjugare I
  1. a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.


Cuvinte derivate



Traduceri