șoca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză choquer.

Pronunție

  • AFI: /ʃo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
șoca
Infinitiv a șoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șocheze
Participiu șocat
Conjugare I
  1. a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.


Cuvinte derivate



Traduceri