surprinde

română

Din franceză surprendre (după prinde).

Conjugarea verbului surprinde
Infinitiv	a surprinde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	surprind
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să surprindă
Participiu	surprins
Conjugare	III

(v.tranz.) a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt.
(v.tranz.) a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.
(v.tranz.) a mira, a uimi, a ului.
(v.tranz.) a băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.

Din surprinde.