șoimărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șoim + sufixul -ărit.

Pronunție

  • AFI: /ʃoj.məˈrit/


Substantiv


Declinarea substantivului
șoimărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoimărit șoimărite
Articulat șoimăritul șoimăritele
Genitiv-Dativ șoimăritului șoimăritelor
Vocativ șoimăritule șoimăritelor
  1. vânătoare cu ajutorul șoimilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe