șoim
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
română
Etimologie
Din maghiară sólyom < de origine incertă, poate inevitabil dintr-o limbă turcică.
Pronunție
- AFI: /ʃojm/
Substantiv
Declinarea substantivului șoim | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | șoim | șoimi |
Articulat | șoimul | șoimii |
Genitiv-Dativ | șoimului | șoimilor |
Vocativ | șoimule | șoimilor |
- (ornit.) (Falco) nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, de mărime variată, agere și puternice, cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte, care se hrănesc cu pradă vie, mai ales cu păsări.
- (fig.) epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț.
- (pop.) cal sprinten, aprig.
- (ist.) copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie 1989.
Sinonime
- 2-3: (pop.) șoiman
Cuvinte derivate
- șoiman, șoimană, șoimancă
- șoimar
- șoimăneală
- șoimănesc
- șoimăni
- șoimănire
- șoimel
- șoimesc
- șoimește
- șoimuleț
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|