șoimuleț

română

Etimologie

Din șoim + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /ʃoj.muˈleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului șoimuleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șoimuleț	șoimuleți
Articulat	șoimulețul	șoimuleții
Genitiv-Dativ	șoimulețului	șoimuleților
Vocativ	șoimulețule	șoimuleților

1. diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online