șoltuz
română
Etimologie
Din poloneză szoltys.
Pronunție
- AFI: /ʃol'tuz/
Substantiv
| Declinarea substantivului șoltuz | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șoltuz | șoltuzi |
| Articulat | șoltuzul | șoltuzii |
| Genitiv-Dativ | șoltuzului | șoltuzilor |
| Vocativ | șoltuzule | șoltuzilor |
- titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online