titlu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
titlu

română

Etimologie

Din neogreacă τιτλοσ (títlos) < latină titulus. Confer (pentru sens) franceză titre.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
titlu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ titlu titluri
Articulat titlul titlurile
Dativ-Genitiv titlului titlurilor
Vocativ titlule titlurilor
  1. calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate.
  2. demnitate, funcție, titulatură deținute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnități, funcții sau titulaturi.
  3. calificativ care exprimă o relație socială.
    Titlul de tată.
  4. cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; (p.gener.) orice lucrare editată.
  5. partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele filmului, realizatorii și studioul care l-a produs.
  6. (la pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
  7. capitol sau subdiviziune în textele de legi, de regulamente etc. (purtând un număr de ordine).
  8. (fig.) bază legală, drept.
  9. procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Cu titlu de... = cu caracter de, ca...


Traduceri

Referințe