șopteală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a șopti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʃop'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șopteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șopteală șopteli
Articulat șopteala șoptelile
Genitiv-Dativ șoptelii șoptelilor
Vocativ șopteală șoptelilor
  1. faptul de a șopti; șușoteală.


Traduceri

Referințe