șușoteală

română

Variante

• șoșoteală

Etimologie

Din a șușoti + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ʃu.ʃo'te̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului șușoteală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șușoteală	șușoteli
Articulat	șușoteala	șușotelile
Genitiv-Dativ	șușotelii	șușotelilor
Vocativ	șușoteală	șușotelilor

1. faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online