șopti

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʃop'ti/

Verb

Conjugarea verbului șopti
Infinitiv	a șopti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șoptesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șoptească
Participiu	șoptit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și intranz.) a vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă.

   Nu știu ce au șoptit.

   I-a șoptit ceva la ureche.

2. (v.tranz.) a comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla.

   A șoptit ceva pe care nu l-am înțeles.

3. (fig.) a murmura, a susura, a fremăta.

Sinonime

• 1: șușoti, (pop.) șopăcăi, șopăi, șușui, (reg.) șoșoni, (prin Olt. și Munt.) pupui, (prin Olt.) șoporoi, (Transilv. și Mold.) șopoti
• 2: murmura
• 3: -i sufla, (fig.) -i strecura

Antonime

• răcni, striga, țipa

Cuvinte derivate

• șoaptă
• șoptire
• șoptit
• șoptitor

Locuțiuni

• (loc. adv.) Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină.

Expresii

• A șopti în barbă = a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine

Traduceri

a vorbi în șoaptă

albaneză: pëshpërit (shqip) catalană: xiuxiuejar (català) cehă: šeptat (čeština) daneză: hviske (dansk) engleză: whisper (English) esperanto: flustri (Esperanto) estoniană: sosistama (eesti) finlandeză: kuiskata (suomi) franceză: chuchoter (français), susurrer (français) germană: flüstern (Deutsch) greacă: ψιθυρίζω (Ελληνικά) (psithyrízo) interlingua: susurrar (interlingua) islandeză: hvísla (íslenska) italiană: sussurrare (italiano)

japoneză: 囁く (日本語) (ささやく, sasayaku) lituaniană: šnibždėti (lietuvių) maghiară: suttog (magyar) norvegiană: hviske (norsk) neerlandeză: fluisteren (Nederlands) papamiento: kuchikuchi (Papiamentu) poloneză: szeptać (polski), wyszeptać (polski) portugheză: murmurar (português), sussurrar (português) retoromană: scutinar (rumantsch) spaniolă: susurrar (español) suedeză: viska (svenska) telugu: గుసగుసలాడు (తెలుగు) (gusagusalaaDu) turcă: fısıldamak (Türkçe), fısıldaşmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online