șpraițui

română

Etimologie

Din germană spreizen.

Pronunție

• AFI: /ʃpraj.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului șpraițui
Infinitiv	a șpraițui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șpraițuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șpraițuiască
Participiu	șpraițuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție.

Cuvinte derivate

• șpraițuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asupriți
• pistruia
• șprițuia

Referințe

• DEX '98 via DEX online