ștanța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din germană stanzen.

Pronunție

  • AFI: /ʃtan'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
ștanța
Infinitiv a ștanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ștanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ștanțeze
Participiu ștanțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe; a ștănțui.
  2. (v.tranz.) a grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe