ștanțator

română

Etimologie

Din a ștanța + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃtan.ʦa'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ștanțator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștanțator	ștanțatori
Articulat	ștanțatorul	ștanțatorii
Genitiv-Dativ	ștanțatorului	ștanțatorilor
Vocativ	ștanțatorule	ștanțatorilor

1. muncitor care lucrează la ștanțe.

Cuvinte derivate

• ștanțatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online