ștemplui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană stempeln.

Pronunție

  • AFI: /ʃtem.plu'i/


Verb


Conjugarea verbului
ștemplui
Infinitiv a ștemplui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ștempluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ștempluiască
Participiu ștempluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a pecetlui, a ștampila.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe