pecetlui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă pečatĩlĕti. Confer maghiară pecsételni.

Pronunție

  • AFI: /pe.ʧet.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pecetlui
Infinitiv a (se) pecetlui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pecetluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pecetluiască
Participiu pecetluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune, a aplica o pecete; a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc.
  2. (fig.) a stigmatiza, a dezonora.
  3. (v.tranz.) (fig.) a consimți, a consolida; a definitiva, a confirma.
  4. a decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva.
  5. (v.refl. și intranz.) (fig.) a se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc.
  6. (v.tranz.) a fixa, a înțepeni.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe