știuculiță

română

Etimologie

Din știucă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /ʃtju.kuˈli.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului știuculiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	știuculiță	știuculițe
Articulat	știuculița	știuculițele
Genitiv-Dativ	știuculiței	știuculițelor
Vocativ	știuculiță	știuculițelor

1. diminutiv al lui știucă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online