știucă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O știucă

română

Etimologie

Din bulgară štuka. Confer scr. štuka.

Pronunție

  • AFI: /'ʃtju.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
știucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ știucă știuci
Articulat știuca știucile
Dativ-Genitiv știucii știucilor
Vocativ ' '
  1. (Esox lucius) pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață.
  2. (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe