ștrecuit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ștrecui.

Pronunție

  • AFI: /ʃtre.ku'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștrecuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștrecuit ștrecuite
Articulat ștrecuitul ștrecuitele
Genitiv-Dativ ștrecuitului ștrecuitelor
Vocativ ștrecuitule ștrecuitelor
  1. faptul de a ștrecui; ștrecuire.


Traduceri

Referințe