ștuț

română

Etimologie

Din germană Stutzen.

Pronunție

• AFI: /ʃtuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ștuț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștuț	ștuțuri
Articulat	ștuțul	ștuțurile
Genitiv-Dativ	ștuțului	ștuțurilor
Vocativ	ștuțule	ștuțurilor

1. bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online