țeavă

română

Etimologie

Din slavă (veche) cĕvĩ.

Pronunție

• AFI: /'ʦe̯a.və/

Substantiv

Declinarea substantivului țeavă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țeavă	țevi
Articulat	țeava	țevile
Genitiv-Dativ	țevii	țevilor
Vocativ	țeavă	țevilor

1. piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări.
2. (la armele de foc) cilindru de oțel prin care trece proiectilul.
3. tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor.

Cuvinte derivate

• țevar
• țevișoară
• țevos
• țevui
• țevărie

Cuvinte compuse

• țeavă de extracție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avaet

Referințe

• DEX '98 via DEX online