ștuțui

română

Etimologie

Din germană stutzen.

Pronunție

• AFI: /ʃtu.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului ștuțui
Infinitiv	a ștuțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ștuțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ștuțuiască
Participiu	ștuțuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.

Cuvinte derivate

• ștuțuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online