cuțit

De la Wikționar, dicționarul liber
Un cuțit

română

Etimologie

Din latină *cotῑtus, de la *cotῑre („a ascuți”) (Tiktin, ZRPh., XVIII, 148; Pușcariu 471; Pascu, I, 74; Rosetti, I, 165; DAR; Pușcariu, Lr., 198); confer cute, ascuți, custură.

S-a propus și un derivat de la *acutῑre (Candrea-Dens., 468), care nu prezintă mai multe avantaje.

Pronunție

  • AFI: /kuˈʦit/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuțit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuțit cuțite
Articulat cuțitul cuțitele
Genitiv-Dativ cuțitului cuțitelor
Vocativ cuțitule cuțitelor
  1. instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc.
    Un cuțit pentru tăiat pâinea.
  2. instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit, cu care se taie hârtie sau foile unei cărți.
  3. bisturiu; p. ext. operație, intervenție chirurgicală.
  4. piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte.
    Cuțit la meliță.
  5. piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp.
  6. piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
  • A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva)
  • A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva
  • A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară
  • (A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
  • A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă


Traduceri

Referințe