șușoti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Formație onomatopeică. Confer franceză chuchoter.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.ʃo'ti/


Verb


Conjugarea verbului
șușoti
Infinitiv a șușoti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șușotesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șușotească
Participiu șușotit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; (p.ext.) a vorbi în taină.
  2. (v.intranz.) (despre ape, frunze etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ușor și uniform; a șopti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe