șuberec
română
Etimologie
Din turcă șebörek.
Pronunție
- AFI: /'ʃu.be.rek/
Substantiv
| Declinarea substantivului șuberec | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șuberec | șuberece |
| Articulat | șuberecul | șuberecele |
| Genitiv-Dativ | șuberecului | șuberecelor |
| Vocativ | șuberecule | șuberecelor |
- (reg.) specialitate dobrogeană de plăcintă, asemănătoare cu scovarda, făcută din aluat nedospit umplut cu brânză sau cu carne bine condimentată și prăjită în grăsime.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online