țâțâi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /ʦɨ.ʦɨ'i/

Verb

Conjugarea verbului țâțâi
Infinitiv	a țâțâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țâțâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țâțâie
Participiu	țâțâit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre animale și insecte) a țârâi.
2. (despre oameni) a scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc.
3. a tremura.

Sinonime

• 1: țârâi
• 3: tremura

Cuvinte derivate

• țâțâire
• țâțâit
• țâțeică

Cuvinte apropiate

• țâț

Vezi și

• țiței
• țuțul
• țuțula

Expresii

• A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică

Traduceri

a scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei

engleză: chirr (English), stridulate (English) franceză: craqueter (français), striduler (français)

italiană: frinire (italiano) portugheză: cricrilar (português)

a scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelung

engleză: tsk (English), tut (English)

Referințe

• DEX '98 via DEX online