țâțacă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țață + sufixul -acă.

Pronunție

  • AFI: /ʦɨ'ʦa.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țâțacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țâțacă țâțace
Articulat țâțaca țâțacele
Genitiv-Dativ țâțacăi țâțacelor
Vocativ țâțaco țâțacelor
  1. (reg.) diminutiv al lui țață.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe