țață

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : tata, tată, tață, țâța, țâță

română

Etimologie

Origine disputată. Poate o formație expresivă sau din neogreacă τσάτσα (tsátsa).

Pronunție

  • AFI: /'ʦa.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țață țațe
Articulat țața țațele
Genitiv-Dativ țaței țațelor
Vocativ țațo țațelor
  1. (pop.) mătușă.
  2. termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele.
  3. (pop.) termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră.
  4. (peior.) epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe