țâncă

română

Etimologie

Din țânc + sufixul -ă.

Pronunție

• AFI: /'ʦɨn.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țâncă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țâncă	țânce
Articulat	țânca	țâncele
Genitiv-Dativ	țâncei	țâncelor
Vocativ	țâncă	țâncelor

1. (fam.; rar) fetiță, copiliță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acant
• canat
• cânta

Referințe

• DEX '98 via DEX online