țârlâitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țârlâitor.

Pronunție

  • AFI: /ʦɨr.lɨ.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
țârlâitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țârlâitoare țârlâitoare
Articulat țârlâitoarea țârlâitoarele
Genitiv-Dativ țârlâitoarei țârlâitoarelor
Vocativ țârlâitoareo țârlâitoarelor
  1. instrument muzical stricat, dezacordat.


Traduceri

Referințe