Sari la conținut

stricat

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din verbul a strica.

Pronunție

  • AFI: /striˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
stricat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stricat stricate
Articulat stricatul stricatele
Genitiv-Dativ stricatului stricatelor
Vocativ stricatule stricatelor
  1. faptul de a (se) strica.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stricat
Singular Plural
Masculin stricat stricați
Feminin stricată stricate
Neutru stricat stricate
  1. (despre obiecte, unelte, mecanisme) care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
  2. (despre materii organice, îndeosebi despre alimente) alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
  3. (despre înjghebări, construcții) dărâmat, surpat, năruit.
  4. (pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) bolnav, vătămat; (p.ext.) becisnic.
  5. (despre relații de prietenie, de dragoste etc.) desfăcut, rupt.
  6. (despre oameni) certat, mâniat, supărat (cu cineva).
  7. (despre oameni; adesea substantivat) decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din strica.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru strica.

Anagrame

Referințe