țărancă

română

Etimologie

Din țăran + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /ʦə'ran.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țărancă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țărancă	țărănci
Articulat	țăranca	țărăncile
Genitiv-Dativ	țărăncii	țărăncilor
Vocativ	țărancă	țărăncilor

1. femeie care locuiește în mediul rural; săteancă.
2. (iht.; reg.) ocheană, babușcă.

Cuvinte derivate

• țărăncuță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online