țărăncuță

română

Etimologie

Din țărancă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ʦə.rən'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului țărăncuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țărăncuță	țărăncuțe
Articulat	țărăncuța	țărăncuțele
Genitiv-Dativ	țărăncuței	țărăncuțelor
Vocativ	țărăncuță	țărăncuțelor

1. diminutiv al lui țărancă; tărancă tânără, fată de țăran.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online