țărmui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țărm + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʦər.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
țărmui
Infinitiv a țărmui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țărmuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țărmuiască
Participiu țărmuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a trage, a se opri la țărm.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe