țicui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʦi.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului țicui
Infinitiv	a țicui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țicuiască
Participiu	țicuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.; despre undiță) a face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală; a zvâcni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cutii
• ciuți

Referințe

• DEX '98 via DEX online