țigăncuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din țigancă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gən'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigăncuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigăncuță țigăncuțe
Articulat țigăncuța țigăncuțele
Genitiv-Dativ țigăncuței țigăncuțelor
Vocativ țigăncuță țigăncuțelor
  1. țigăncușă.


Traduceri

Referințe