țigăncuță

română

Etimologie

Din țigancă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ʦi.gənˈku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului țigăncuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țigăncuță	țigăncuțe
Articulat	țigăncuța	țigăncuțele
Genitiv-Dativ	țigăncuței	țigăncuțelor
Vocativ	țigăncuță	țigăncuțelor

1. țigăncușă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online