țigăncușă

română

Etimologie

Din țigancă + sufixul -ușă.

Pronunție

• AFI: /ʦi.gənˈku.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului țigăncușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țigăncușă	țigăncușe
Articulat	țigăncușa	țigăncușele
Genitiv-Dativ	țigăncușei	țigăncușelor
Vocativ	țigăncușă	țigăncușelor

1. diminutiv al lui țigancă; țigăncuță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online