țigăncușă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din țigancă + sufixul -ușă.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gən'ku.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigăncușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigăncușă țigăncușe
Articulat țigăncușa țigăncușele
Genitiv-Dativ țigăncușei țigăncușelor
Vocativ țigăncușă țigăncușelor
  1. diminutiv al lui țigancă; țigăncuță.


Traduceri

Referințe