țuicăreală

română

Etimologie

Din a (se) țuicări + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ʦuj.kə're̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului țuicăreală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țuicăreală	țuicăreli
Articulat	țuicăreala	țuicărelile
Genitiv-Dativ	țuicărelii	țuicărelilor
Vocativ	țuicăreală	țuicărelilor

1. faptul de a se țuicări; țuicuială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alcătuirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online