țuicăreală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) țuicări + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʦuj.kə're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țuicăreală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țuicăreală țuicăreli
Articulat țuicăreala țuicărelile
Genitiv-Dativ țuicărelii țuicărelilor
Vocativ țuicăreală țuicărelilor
  1. faptul de a se țuicări; țuicuială.


Traduceri

Anagrame

Referințe