alcătuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a alcătui.

Pronunție

  • AFI: /al.kə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
alcătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alcătuire alcătuiri
Articulat alcătuirea alcătuirile
Dativ-Genitiv alcătuirii alcătuirilor
Vocativ alcătuireo alcătuirilor
  1. acțiunea de a (se) alcătui și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială.
  2. compoziție, structură.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe