țuicări

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din țuică + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /ʦuj.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) țuicări
Infinitiv a (se) țuicări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) țuicăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) țuicărească
Participiu țuicărit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe