țuicări

română

Etimologie

Din țuică + sufixul -ări.

Pronunție

• AFI: /ʦuj.kə'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) țuicări
Infinitiv	a (se) țuicări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) țuicăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) țuicărească
Participiu	țuicărit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui.

Cuvinte derivate

• țuicăreală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căturii
• cutării
• acruții
• arcuiți
• curații
• curiați

Referințe

• DEX '98 via DEX online