țundriță

română

Etimologie

Din țundră + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ʦun'dri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului țundriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țundriță	țundrițe
Articulat	țundrița	țundrițele
Genitiv-Dativ	țundriței	țundrițelor
Vocativ	țundriță	țundrițelor

1. (reg.) diminutiv al lui țundră.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rătutind

Referințe

• DEX '98 via DEX online