γάτα
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă medie κάττα (kátta, „pisică”); schimbarea de consoană κ > γ este datorită articolului acuzativ.
Inevitabil din latină târzie catta, care provine din forma veche cattus („pisică”) < egipteana târzie čaute; forma feminină a lui *čaus < forma mai veche *tešau.
Pronunție
- AFI: /ˈɣa.ta/
Substantiv
γάτα (gáta)
| Declinarea substantivului γάτα | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | γάτα | γάτες |
| Genitiv | γάτας | γατών |
| Acuzativ | γάτα | γάτες |
| Vocativ | γάτα | γάτες |
- (zool.) pisică
- (fig.) persoană vicleană
- (bot.) gen de gambir (Uncaria tomentosa)
- (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
Sinonime
- 4: (iht.) γατόψαρα