οξυγόνο
(Ελληνικά)
Etimologie
Din franceză oxygène < greacă antică ὀξύς (oxús, „ascuțit”) + γένος (génos, „naștere”).
Pronunție
- AFI: /o.ksiˈɣo.no/
Substantiv
οξυγόνο (oxygóno)
| Declinarea substantivului οξυγόνο | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | οξυγόνο | invariabil |
| Genitiv | οξυγόνου | invariabil |
| Acuzativ | οξυγόνο | invariabil |
| Vocativ | οξυγόνο | invariabil |
Sinonime
- 2: (fiz.) αέρας