Sari la conținut

πλανήτης

De la Wikționar, dicționarul liber

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „vagabond, călător”).

Pronunție

  • AFI: /plaˈni.tis/


Substantiv

πλανήτης (planítis)

Declinarea substantivului
πλανήτης
m. Singular Plural
Nominativ πλανήτης πλανήτες
Genitiv πλανήτη πλανητών
Acuzativ πλανήτη πλανήτες
Vocativ πλανήτη πλανήτες
  1. (astron.) planetă

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe