planetă
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
română
Variante
- (înv.) planet
Etimologie
Din franceză planète, care provine din latină planeta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs), variantă a lui πλάνης (planēs, „peregrinând”).
Pronunție
- AFI: /pla'ne.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului planetă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | planetă | planete |
Articulat | planeta | planetele |
Genitiv-Dativ | planetei | planetelor |
Vocativ | planetă, planeto | planetelor |
- (astron.) corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; (p.restr.) Pământ.
- Mercur este o planetă.
- (p.ext.) orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele.
- (astrol.) zodie (în care se naște cineva).
- (spec.) bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat).
Sinonime
- 1-3: (astron. și astrol.) (pop.) zodie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- planetă de carbon, planetă carbonică, planetă de carburi
- planetă de gheață
- planetă de heliu
- planetă deșert
- planetă extragalactică
- planetă inferioară
- planeta interstelară, planetă orfană
- planetă joviană, planetă gigantă
- planetă minoră
- planetă ocean
- planetă pitică
- planetă superioară
- planetă telurică, planetă terestră
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
corp ceresc fără lumină proprie care orbitează Soarele
|
|