ραβδί
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă bizantină ῥαβδίν (rhabdín), care provine din greacă antică ῥαβδίον (rhabdíon) < diminutiv al lui ῥάβδος (rhábdos, „nuia, baghetă, vergea”).
Pronunție
- AFI: /ravˈði/
Substantiv
ραβδί (ravdí)
| Declinarea substantivului ραβδί | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | ραβδί | ραβδιά |
| Genitiv | ραβδιού | ραβδιών |
| Acuzativ | ραβδί | ραβδιά |
| Vocativ | ραβδί | ραβδιά |